Impozitarea muncii în România este una dintre cele mai impovărătoare în comparație cu costul total suportat de angajatori, potrivit unui studiu comparativ realizat de Romanian Business Leaders (RBL), cea mai cunoscută organizație antreprenorială locală. Studiul a analizat impozitele și contribuțiile sociale aplicate asupra veniturilor din salarii în 16 țări europene, luând în considerare două praguri de venituri: echivalentul a 1.000 de euro brut și 3.000 de euro brut pe lună.
Astfel, pentru un salariu brut lunar de 1.000 de euro (aproximativ 5.000 de lei), românii rămân cu doar 572 de euro în mână după ce plătesc impozitele și contribuțiile către bugetul de stat. Comparativ, un angajat bulgar primește 653 de euro net, în timp ce un olandez rămâne cu 746 de euro în mână.
Principala cauză a acestei situații este faptul că, deși România aplică o cotă unică de impozitare a veniturilor din salarii, se numără printre cele 6 țări din cele 16 analizate (Austria, Bulgaria, Cehia, Croația, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania și Ungaria) în care contribuțiile sociale sunt percepute fără plafon asupra veniturilor din salarii.
În contrast, majoritatea țărilor care aplică impozite progresive sau diferite cote de impozit au limite maxime pentru contribuțiile sociale, cu scopul de a echilibra încărcătura fiscală totală asupra muncii.
Studiul comparativ subliniază importanța plafonării contribuțiilor sociale (CAS și CASS) pentru a asigura echitatea fiscală și a evita o scădere semnificativă a salariului net și a puterii de cumpărare în comparație cu țările vecine. Astfel, introducerea unor limite maxime pentru contribuțiile sociale, împreună cu deduceri fiscale mai generoase, mai ales pentru salariile mici, ar putea facilita o ajustare a cotei unice de impozitare a salariilor și redistribuirea fiscală în mod mai echitabil în societate.
