În mod clar, există o tendință tot mai mare a rușilor de a îndrepta atenția către nordul Ciprului, în special după impunerea sancțiunilor anglo-americane cu șapte luni în urmă. În urma acestor sancțiuni, indivizii și entitățile care facilitau oligarhii, printre care și Roman Abramovich, în administrarea activelor în Republica de Cipru, recunoscută internațional, s-au văzut nevoiți să-și mute banii în alte părți din Europa.
Astfel, se pare că mulți ruși s-au orientat către nord, peste zona tampon aflată sub supravegherea ONU, și anume către autoproclamata Republică Turcă a Ciprului de Nord. Iskele, un oraș aparent banal, a devenit epicentrul unei transformări remarcabile sub presiunea betonului armat. Cetățenii turci-ciprioți încep să îi spună orașul de pe malul mării noul Limassol, orașul de pe coasta de sud care a jucat un rol important în câștigarea de către Cipru a titulaturii de Moscova de pe Mediterană.
Așa cum se întâmplă în Limassol, unde primii oligarhi au sosit după prăbușirea Uniunii Sovietice, bulevardele din Iskele sunt presărate cu afișe comerciale scrise în alfabet chirilic, promisiuni despre “viața visată”, showroom-uri de mașini de lux și centre pentru criptomonede.
Povestiri despre avocați locali care se îmbogățesc peste noapte sunt la ordinea zilei, la fel ca și rapoartele despre petreceri cu șampanie care animă barurile și restaurantele din stațiunile preferate de ruși.
„Nordul este un stat de facto. Nu este legat de acorduri internaționale, are instituții slabe și este recunoscut doar de Turcia”, spune Sertaç Sonan, un eminent politolog, care descrie creșterea construcțiilor drept “o afacere de tipărire a banilor” pentru statul separatist. „Este o zonă gri, perfectă pentru oricine dorește să facă afaceri dubioase.”
În timp ce guvernele occidentale laudă președintele Nikos Christodoulides pentru modul în care a încercat să curețe industria financiară a țării – închizând mai mult de 120.000 de conturi bancare suspecte și peste 40.000 de companii fantomă – nordul a devenit o preocupare crescândă.
„Problema spălării de bani este acum prezentă și în nord, și aceasta este o provocare pentru noi”, a spus el în timpul unei întâlniri cu diaspora grecilor ciprioți din Nicosia, capitala împărțită.
Deși oficialii ciprioți au promis o „abordare de toleranță zero” în ceea ce privește încălcările sancțiunilor, se pare că absența totală a regulilor bancare, a legilor UE și a altor norme internaționale a jucat un rol important în transferul de fonduri rusesc (urmat strâns de fonduri iraniene) către nord.
Desigur, acest lucru a fost facilitat aproape în întregime de firmele de avocatură care acționează ca intermediari. „Rețeaua de furnizori de servicii care au servit rușilor din sudul cipriot s-a transformat acum într-o nouă rețea de avocați turci-ciprioți care creează trusturi”, spune Mertkan Hamit, un economist local.
„Trusturile sunt complet anonime, sunt modalitatea perfectă de a ascunde activele, fără nicio întrebare, iar acesta este avantajul pentru spălarea de bani. Scopul final nu este să rămâi în Cipru. Scopul este să vinzi activele, să-ți “cureți” banii și să te muți la Londra, Dubai, Manhattan.”
În ciuda promisiunilor autorităților turco-cipriote de a acționa, insiders-ul susțin că au întors ochii în altă parte, deoarece există mult prea multe beneficii financiare din permisele de construcție, taxele de transfer și comisioanele.
